Tiny bits of life

Mergeam pe strada in naivitatea-mi de om care se asteapta de la ceilalti la putinul dram de civilizatie de a merge linistita, fara intreruperi grosolane de nivel de replica de om de santier si pe scurta distanta Universitate - Unirii am avut parte de trei astfel de incidente din partea unor masculi ce isi revendica apartenenta in mod nejustificat la specia umana. Pentru ca, intr-adevar, barbatii ca specie, sa zicem, sunt cel putin deosebiti si a devenit deja un adevar general valabil faptul ca in multe cazuri, ei tind sa gandeasca prin alte "mecanisme" ce nu implica dendrite, axoni si sinapse. Pe scurt, ei nu sunt caracterizati tocmai prin finete... Intr-adevar, nu sunt toti asa, dar exceptiile alea mici fie sunt infim de mici, fie confirma regula... Un exemplu mai sofisticat de barbat adevarat mi-a fost dat sa intalnesc in circumstantele prezentate mai jos. Nu demult am participat la organizarea unui eveniment destul de mare, cu prestanta ar grai inimioara-mi plina de mandr...

In tumultul recent de small talk cotidian am avut parte de o conversatie cel putin bizaro-intriganta. Imi faceam "siesta" obisnuita de Cismigiu postata pe o banca la soare citind o carte si la un moment dat vin doi tipi la mine si unul dintre ei imi pune politicos urmatorea intrebare: "Ideile pot fi metafizice?" Da, cam dubios sa incepi o conversatie in acest fel, dar curiozitatea-mi exacerbata m-a facut sa ii raspund ca da, din moment ce metafizica presupune cunoasterea absoluta si se leaga de tot ce nu poate fi cunoscut prin ale noastre simturi, asta inseamna ca si ideile, impalpabile, inodore, fara gust si fara glas sunt metafizice. Am crezut ca l-am dat pe spate cu raspunsul asta, dar al lui m-a lasat proasta...sau nu: "Hmm, raspuns inteligent pentru o femeie..." Desi posed ceva doze de misoginism si conversatia, cu context cu tot, era dubioasa de-a dreptul, s-a aprins feminismul din strafundul ancestral al fiintei mele de fata si asa a inceput o prima...