Hinca un hadevar trist...
Eram cu niste prieteni in Cismigiu, stateam tolaniti pe o banca, cufundati intr-un iures de evocari, amintiri si chicoteli aferente si apare subit o reprezentanta a etniei rrome ( asta ca sa imi pastrez in continuare political correctness-ul). Fuste peste fuste, culori peste culori, basma cu flori peste flori, codite si o privire apatica, dar totodata extrem de patrunzatoare. Incepe sa vorbeasca cu o abundenta de "h"-uri si accentul inconfundabil si, evident, ne cere bani. Raspundem printr-un melanj de politete, frica si, de ce sa nu recunosc, repulsie ca nu avem, ca suntem studenti amarasteni si asteptam sa plece. Femeia de dimensiuni cel putin impozante nu numai ca nu a plecat, ci s-a napustit cu alura unui elefant in fuga asupra unui prieten si ii smulse un fir de par din cap. Apoi, printr-un salt de gazela obeza se da inapoi si face niste amenintari destul de credibile cum ca ii face farmece daca nu ii da bani. Noroc ca prietenul meu nu poseda aceeasi slabiciune de duh ca si mine si ii zice, calm, ca poate sa il si blesteme ca nu crede in mambo-jambo tiganesc.
Dupa ce ne-am calmat, mi-am adus aminte de un small talk de mare angajament cu posibile urmari morbido-comice pe care l-am avut cu un tigan. Da, in cazul acesta, dau naibii political correctness-ul pe motive personale, dar solide.
Contextul conversatiei cu accente tragi-comice suna cam asa: ma plimbam pe strada si, deodata, ma trezesc imobilizata si cu un cutit la gat. Pasul firesc a fost sa imi ceara banii si telefonul. Norocul meu e ca nu aveam de niciunele in momentul ala si la auzul lipsei prazii, simteam cum lama cutitului se apasa amenintator pe gatlejul meu. In acele momente de frica genuina s-a produs o conversatie pe care nu o sa o uit toata viata si care suna in felul urmator:
- Hai, fa, da-mi cascavalu' si telefonul ca te tai, sa moara mama!
La care eu scot, in mod automat si fara vreun sa treaca prin vreun filtru de orice fel, singurele cuvinte pe care le stiu in tiganeasca (am scris cum se pronunta):
-Toes bahtalo! (in traducere mai mult sau mai putin exacta, inseamna bafta si noroc)
Cuvintele astea au fost magice pentru ca l-au amuzat teribil si mi-a dat drumul...
Experienta limita de fata, plus episodul din parc, plus alte detalii minore precum rata criminalitatii in crescendo perpetuu in randul rromilor ma face sa cred cu febrilitate ca mai toti tiganii au in fiinta lor minoritara o inclinatie ferventa spre hotie, mismasuri si criminalitati de tot felul. Se pot face mii de programe impotriva discriminarii sau campanii sociale de incurajare a acestei minoritati, dar lupul e legat inexpugnabil de naravul lui...
Dupa ce ne-am calmat, mi-am adus aminte de un small talk de mare angajament cu posibile urmari morbido-comice pe care l-am avut cu un tigan. Da, in cazul acesta, dau naibii political correctness-ul pe motive personale, dar solide.
Contextul conversatiei cu accente tragi-comice suna cam asa: ma plimbam pe strada si, deodata, ma trezesc imobilizata si cu un cutit la gat. Pasul firesc a fost sa imi ceara banii si telefonul. Norocul meu e ca nu aveam de niciunele in momentul ala si la auzul lipsei prazii, simteam cum lama cutitului se apasa amenintator pe gatlejul meu. In acele momente de frica genuina s-a produs o conversatie pe care nu o sa o uit toata viata si care suna in felul urmator:
- Hai, fa, da-mi cascavalu' si telefonul ca te tai, sa moara mama!
La care eu scot, in mod automat si fara vreun sa treaca prin vreun filtru de orice fel, singurele cuvinte pe care le stiu in tiganeasca (am scris cum se pronunta):
-Toes bahtalo! (in traducere mai mult sau mai putin exacta, inseamna bafta si noroc)
Cuvintele astea au fost magice pentru ca l-au amuzat teribil si mi-a dat drumul...
Experienta limita de fata, plus episodul din parc, plus alte detalii minore precum rata criminalitatii in crescendo perpetuu in randul rromilor ma face sa cred cu febrilitate ca mai toti tiganii au in fiinta lor minoritara o inclinatie ferventa spre hotie, mismasuri si criminalitati de tot felul. Se pot face mii de programe impotriva discriminarii sau campanii sociale de incurajare a acestei minoritati, dar lupul e legat inexpugnabil de naravul lui...
Un pic cam mult în opinia mea...
RăspundețiȘtergereŞi eu am păţit un lucru asemănător, când un grup de vreo 7-8 ţigani, poate mai mulţi, care se încăiraseră cu nişte români necunoscuţi la ceva distanţă de mine, au considerat că şi eu sunt suficient de aproape încât să mă atace şi m-au agresat binişor. Plus altele... Aşadar consider că vorbesc într-o oarecare cunoştinţă de cauză. Totuşi am avut destul de multe cunoştinţe ţigani care puteau fi daţi drept exemplu pozitiv. Unii mi-au fost vecini, alţii colegi, iar pentru unii fac melodii acum ;)). Mulţi dintre aceştia îi urau pe ţiganii necivilizaţi la fel de mult ca românii. Sunt de acord ca sunt mulţi, foarte mulţi, care fac rău şi prezintă o lipsă desăvârşită de civilizaţie, însă nu toţi. Aşadar, nu cred că e ceva nativ, ci pur şi simplu o problemă acută de educaţie şi de mentalitate transmisă din generaţie în generaţie cu care, din păcate, ne vom mai confrunta destulă vreme de acum încolo. Şi apropo, folosesc termenul ţigan şi exclud termenul rrom, pentru că cei mai mulţi ţigani pe care i-am întâlnit au declarat invariabil că ei NU sunt rromi ci sunt ţigani!
Stii cum e campania aia de la radio Guerilla, ,,Atlas de mitocanie araba"? Cred ca daca ai face ca cei de la radio si l-ai ruga pe fiecare cititor sa povesteasca ceva rau de tigani ai avea mia de commenturi intr-o ora. Si eu am patit-o. Mi-a rupt un fir de par din cap, m-a amenintat ca imi face vraji si toate cele. Aveam vreo 12 ani si m-am speriat atat de tare ca m-am dus la biserica sa imi citeasca preotul ceva. Apoi ajuns acasa am avazut in cutia postala o carticica cu ,,Dezlegare de blesteme"... inspaimantator.
RăspundețiȘtergereAlta data o tiganca inflorata mi-a lasat o mare zgarietura pe gat incercand sa imi fure un lantisor.
Experiente triste ... cum sa gandesti ca sunt cativa asa dar ca tiganii sunt buni in majoritatea lor minoritara?
Eu mi-am luat una bucata jaf plus bataie in fata blocului de la niste reprezentanti ai acestei etnii, probabil minori. "Asa sunt tinerii saraci, mai teribilisti." a grait comisarul de Politie, ingaduitor.
RăspundețiȘtergereSi eu cred ca majoritatea au inclinatii criminale, insa nu cred ca le sta in sange..Uneori ma intreb daca nu e din cauza ca fiind minoritari au niste frustrari si ca tot de restul populatiei tine sa avem grija de ei cumva. Sunt de acord cu incercarile unora de a-i integra. Oricum, stiu sigur ca pe strada sunt mai alerta in preajma lor.. (chiar acum m-am trezit dintr-un vis in care pe o strada inunecata se plimbau cativa tigani si instant i-am ocolit :P )
RăspundețiȘtergereFara sa recapitulez incidentele mele cu "ei", cred ca replica aia e cel mai util lucru pe care l-am citit intr-un blog in ultima vreme :)) De notat.
RăspundețiȘtergereAm avut in facultate un curs ce se chema Politici de incluziune sociala... Frumos curs, interesant... dar departe de realitate. Se explica acolo cum ca istoria si contextul socio-politic de dezvoltare (daca nu-i impropriu spus) al tiganilor confirma actualul lor comportament. Am cugetat la aceasta concluzie si mult timp am incercat sa tin cont de ea atunci cand prejudecatile si stereotipurile imi acaparau gandurile, ale mele sau ale celorlalti :) Cu toate astea... corect e sa dam vina pe istorie atunci cand nu ne place ceea ce descoperim la noi sau la cei din jur? Pe principiul suntem asa cum suntem pentru ca istoria ne-a fost nefavorabila... Nu am gasit inca un raspuns multumitor, dar nu neg ca ma incearca profund un sentiment de teama atunci cand in preajma mea sunt tigani. (Mi-am permis sa folosesc termenul de tigan pentru ca, intr-adevar, marea majoritate a acestei minoritati nu-i incantata de termenul de rrom)
RăspundețiȘtergere